ȘTIRI

Galeria înotătorilor

Text de Monica Tudorache

Ziua de 30 iunie a fost cu emoții pentru toată lumea. În bazinul de la Dinamo s-au amestecat multe povești, cauze, zâmbete, chiar și lacrimi.

Nu a fost o zi plină doar pentru cei de sub și de deasupra apei, ci și pentru cei care stăteau în galerie. Am văzut, pe lângă culoarele din bazin, o mare de oameni care s-a scufundat în emoții; multe dintre ele au fost de bucurie așa cum am aflat de la Toma pe la prânz, când a terminat de înotat pentru Swimathon – „am emoții, adică de bucurie.”

M-au atras țipetele în tribune. Am fost curioasă să văd cine – și pentru cine – au ales să fie așa de gălăgioase.

Am văzut copii, părinți, bunici, prieteni, soții, mame, soți, tați, bărbați, femei – și erau atât de mulți, încât nu părea că dincolo de acei pereți mai există o altă lume. Erau oameni cu preocupări diferite, de vârste diferite, fiecare cu ochii îndreptați spre bazin, cu sufletul la gură. Mi-a fost greu să-i desprind pentru câteva secunde și să-i iau la întrebări, dar am reușit cu câțiva.

Roxana e un editor de film și a venit la Swimathon București să susțină Asociația De-a Arhitectura. Soțul ei, tatăl celor două fetițe care erau lângă ea, era în bazin. Ele se îmbrăcaseră toate trei în bluze cu dungi orizontale, ca de marinar și țineau pancarte pe deasupra balustradei. Scriseseră „Tati, știu că o sa poți”. Roxana mi-a zis că a mai fost la eveniment, e deja a patra oară. Și că e frumos, în fiecare an.

Apoi l-am găsit pe Vlad Ștefan, care are 8 ani. A venit să-și susțină mama. Nu știa pentru cine înoată sau de ce, dar mi-a spus că i se pare foarte fain la bazin.

Un domn de 70 de ani mi-a zis că nu știe la ce mă refer atunci când l-am întrebat cum i se pare evenimentul; pentru că i se pare că Swimathon-ul e format, cumva, din mai multe bucăți de evenimente, exact ca un puzzle. I se pare deosebit, pentru că se susțin cauze deosebite. Și se bucură că și în România începem să cultivăm asemenea fapte bune.

Cineva mi-a spus că a venit să susțină mai mulți prieteni care înoată, pentru diferite cauze și  că se bucură de atmosfera și de oamenii de la bazin. Iar evenimentul în sine e foarte energizant. „Mi se pare că cei din bazin înoată pentru ca nouă să ne dea viață”.

Trei fetițe, Iustina, 6 ani, Amalia, 4 ani și Sara, 6 ani, au venit cu pancarte și zâmbete. Mi-au povestit că au venit la bazin să-l susțină pe Sergiu, învățătorul lor. Nu știau de ce înoată. Dar au spus, în schimb, că le place să privească oamenii înotând.

Elena mi-a spus că evenimentul este foarte bine organizat. E prima oară când vine la Swimathon București, dar a tot urmărit de pe Facebook cum s-a desfășurat în anii anteriori. A venit la invitația echipelor care au participat pentru Hope and Homes for Children in Romania, să susțină proiectul despre Prevenirea separării copilului de familie.

Cu Paul am vorbit când abia ajunsese și încă nu intrase complet în atmosfera de la bazin. Dar mi-a spus că venise să o susțină pe soția lui, care înoată pentru CS Climb Again.

Anca e arhitect și a venit să susțină Asociația De-a arhitectura. Dar și pe prietenul ei, care a întotat într-una dintre echipele lor. Mi-a spus că evenimentul e reușit, iar oamenii s-au implicat foarte tare. Și susținătorii i-au lăsat impresia că sunt antrenați, la rândul lor. Cât despre cauze, mi-a zis că sunt pur și simplu extraordinare.

O doamnă de 57 de ani mi-a zis că Swimathon-un este un eveniment nemaipomenit, că fiecare lucru de acolo se întâmplă pentru o cauză nobilă. „Am venit cu mare drag”, și-a început ea povestea. A avut trei înotători de susținut: fiica, ginerele, și o fetiță. Soțul ei, care zâmbea ștrengăresc lângă ea, făcuse polo și mi-au spus că este o plăcere să fii la eveniment chiar și doar pentru înot în sine. Mai ales când îți aduce atâta nostalgie și poți să retrăiești clipe fericite. Își așteptau nepoțelul, care are doar un an și care urma să fie un „susținător feroce” pentru cei doi părinți care-au sărit în bazin. Mi-au mai spus și că-și doresc să reușească fiecare să strângă banii de care are nevoie. Iar oamenii la care vor ajunge acești bani să fie fericiți, „că noi pentru ei vom face și altfel de fapte bune. Ca să fim și noi fericiți”.