ȘTIRI

În ziua de azi, tot ce trebuie să faci e să vrei și în rest, demersurile necesare sunt accesibile pentru toată lumea

Text de Monica Tudorache

Atmosfera Bucureștiului, pe care Gabriela o descrie ca fiind sufocantă, nu o face să își piardă nici măcar un pic din energie. Se dedică acum unui proiect legat de prevenirea instituționalizării copiilor în orfelinate.

Pe ea și pe colegii ei i-am întâlnit la biroul „Hope and Homes for Children in Romania”, într-un apartament pe la Piața Romană. Deși face parte din echipă doar de un an, Gabriela are experiență în activități desfășurate în ONG-uri și spune că a învățat multe lucruri de la colegi și că că mai are încă multe de descoperit.

„Hope and Homes for Children in Romania” este una dintre puținele organizații din România care și-a propus să desființeze toate orfelinatele pentru că orice copil merită o viață armonioasă alături de familiile lor. Gabriela numește acest obiectiv „închiderea robinetului”, spunând că problema este una de amploare și că trebuie rezolvată temeinic. În plus, inițiativa lor este susținută de o directivă europeană, ce luptă pentru desființarea instituționalizării în țările din întreaga Uniune Europeană.

Genul acesta de obiectiv implică multe resurse. Și umane, și financiare. Așa că își propun constant campanii de fundraising și de promovare a organizației. De exemplu, nu este prima dată când participă la Swimathon București, un eveniment de strângere de fonduri prin înot.

Anul acesta și-au propus să strângă 20.000 de RON pentru o mamă cu patru copii din Ploiești care trăiește într-o casă mică, insalubră, pe care riscă să o piardă în orice moment. Copiii merg la cerșit, sunt privați de accesul la educație și dacă lucrurile nu se schimbă, vor ajunge într-un orfelinat.

Trei echipe de înotători-fundraiseri îi susțin ca să rămână o familie și le deschid drumul către o nouă viață – copiii pot merge zilnic la școală, iar mama poate plăti o chirie într-o locuință.

Gabriela spune că pregătirile pentru Swimathon au mers foarte bine, iar echipele care înoată au fost ușor de strâns – sau poate, dificil – având în vedere că au fost nevoiți să refuze alți oameni care și-ar fi dorit să se implice la rândul lor. Gabriela îi numește eroi ai acestei cauze și spune ca ar trebui să continue să fie motivați și să nu uite care și cât de important este obiectivul.

Cât despre donatori și relația cu ei, există cei corporate, companii, firme, care au motivații diverse și cunosc destul de bine ONG-urile. Cu ei au deja niște legături ce au devenit cumva tradiționale, mai ales că au o metodă de raportare eficientă și transparentă. Transparența inspiră încredere, iar când oamenii știu că banii pe care îi donează vor fi folosiți pentru a construi ceva eficient, sunt foarte deschiși și dispuși să ajute.

Mai există și donatorii individuali, unde lucrurile stau puțin altfel, ei sunt oameni care trebuie să se identifice cu proiectele – aici, sumele donate pot fi mici și recurente sau se practică donarea unei sume mai mari, o singura dată. În ambele cazuri însă există o relație frumos construită, iar oamenii sunt înțelegători, modești și empatici.

Pentru Gabriela și pentru ceilalți oameni implicați în proiecte este important să aibă un permanent contact cu realitatea, motiv pentru care organizează vizite periodice la familii vulnerabile sau în orfelinate. Filosofia acestor activități e una destul de simplă și spune că voința de a ajuta devine un reflex în adevăratul sens al cuvântului – în ziua de azi, tot ce trebuie să faci e să vrei și în rest, demersurile necesare sunt accesibile pentru toată lumea.